Marele moment studențesc a sosit, pentru că a început anul universitar! Soarele ne-a topit cu razele sale, pesemne se bucura nespus că Bucureștiul este iarăși plin de studenți. Boboci sau nu, bucureșteni sau ”din provincie”, unii zâmăreți, alții supărați: cu toții s-au adunat în centrele universitare, dis-de-dimineață.
Un mare freamăt m-a întâmpinat încă de la primele ore ale zilei, când la metroul din Campusul Grozăvești așteptau mulți tineri trenul subteran. De fapt, toată nebunia a început încă din weekend! Asta pentru că studenții s-au cazat de sâmbătă sau de duminică și au fost aduși în capitală de către neobosiții părinți, ce cărau la bagaje cu mult spor. Cu toții erau ”înarmați” cu Sfânta Mătură, găleata cu mopul din dotare dar și cu fărașul roșu. Însă nu au mai lipsit: bidineaua, varul lavabil, saltele noi, frigiderul sau aragazul. După plecarea părinților, odată cu instalarea pe termen determint- de un an – tinerii petrec trei zile și trei nopți... să marcheze evenimentul.
Cu trezirea de dimineață vor avea ei ceva bătăi de cap: că doar o vacanță întreagă au lenevit, s-au trezit când au vrut, nu prea au avut stres mare...decât cei înscriși la ”olimpiada de toamnă”.
Atmosfera e cu totul și cu totul specială, se simte ”aerul tineresc” peste tot! La Universitate, abia am reușit să intru în amfiteatru, de plin ce era! Am dat câteva coate, i-am ajutat pe bobocii dezorientați să-și găsească sala de curs și i-am observat pe toți, obosiți de atâtea scări urcate.
Nu știu cum se face deschiderea anului universitar la alte facultăți, dar la mine, la Jurnalism, e un adevărat ritual: decanul ține un discurs introductiv în care îi felicită pe boboci pentru că au trecut examenul de admitere, sunt prezentați profesorii, este premiat proaspătul student care a obținut media cea mai mare la admiere, se cântă imnul facultății... Nici anul acesta nu au existat schimbări la deschidere, însă am observat mai puțini boboci, comparativ cu anul trecut.
Bineînțeles că toată lumea a plecat pe Lipscani - centrul nostru mare și prăfuit, veșnic în construcție, cu pavaje ce te împiedică să mergi normal pe tocuri - pentru a sărbători cum se cuvine începerea cursurilor. Am aflat că nu toată lumea e atât de fericită ca mine: asta pentru că, de exemplu, la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila s-au făcut cursuri din prima zi!
Nu-mi rămâne decât să zâmbesc larg, pentru că așteptam acest nou an cu sufletul la gură, să gust din fiecare lucru mărut care îmi va ieși în cale, să oftez când o să rămân fără bani în portofel, să-mi sară inima din piept de bucurie de fiecare dată când o să mai gust puțin din cultura vastă oferită de București și să mor de dorul celor dragi, după ore petrecute în fața calculatorului, pregătindu-mi o temă pentru un seminar oarecare.
Nu pot încheia fără să doresc tuturor studenților râmniceni mult succes, oriunde ar urma facultatea!
Pentru cei care sunt din Rîmnic, să știți că articolele cu ”Un râmnicean la București” apar în ziarul local Sensul Râmnicean, în fiecare sâmbătă...:D
