Iată-mă la sfârșitul celor trei ani FJSC-iști... Au trecut și absolvirea, și balul...nu mai rămâne decât un hop: examenul de licență (format din partea scrisă, pe care o dau mâine, și cea orală, programată săptămâna viitoare). Mâine, o să fiu în fața celui mai important examen din viata mea de „școlăriță”, de la admiterea la facultate până în prezent. Am ajuns în punctul în care mi-am dorit mereu să fiu: să termin odată cu toată școala și să mă apuc de treabă. Știu că nu e ușor să îți faci loc pe piața muncii de astăzi, dar trebuie „să te înarmezi” cu răbdare, voință, determinare și putere de muncă.
Revenind la absolvire, nu mi-am închipuit niciodată că o să am emoții. E momentul ăla, când stai cu toca pe punctul de a o arunca, iar toată lumea participantă la eveniment pregătește aparatele de fotografiat, gata să surprindă „baia de chipiuri”. Am făcut destule poze și ne-am simțit chiar bine, mai ales când am început să cântăm că „Noi suntem de la FJSC”.
Părinții mei nu au reușit să ajungă la „marele eveniment”. Drept urmare, mi-am zis că trebuie să fie și ei prezenți cumva. Am avut ideea să îi „fur” mamei din garderobă o rochie din mătase naturală, „în vârstă” de vreo 31-32 de ani. Am îmbunătățit-o foarte puțin și am pășit în Aula Magna cu încredere. Mama era cu mine!
Și niște poze făcute cu telefonul:
