”Salut! Sunt doctor în psihiatrie și psihopat în timpul liber!”

Sursa: telegraph.co.uk

Eram în drum spre casă, acum vreo lună și mi-am luat o revistă Elle pe drum, ca să nu mă plictisesc. Răsfoind paginile pline de rochii colorate, parcă țipând toate salt in the air, sand in my hear, m-am oprit la un interviu cu titlul ”Portretul canibalului la tinerețe”. Am aflat că în filmul serial american ”Hannibal”, un actor danez de 47 de ani, pe numele lui Mads Mikkelsen, interpretează rolul lui Hannibal Lecter, un doctor în psihiatrie. Filmul oglindește viața psihopatului din ”Tăcerea mieilor” (personaj interpretat de sir Anthony Hopkins în 1991 și 2001) mai înainte de a fi capturat. M-a intrigat puțin interviul din revistă și-am zis că ar trebui să mă uit la serialul ăsta, mai ales că mi-a plăcut foarte mult filmul din 1991. 

Ce am aflat după un sezon? Acest doctor are darul de a ucide mult, calculat și...pe nevăzute, pe lângă cultul gastronomiei (pe care îl ridică la cel mai înalt rang posibil), costumele de o eleganță covârșitoare și manierele intimidante, ”reci”, formate direct la Polul Nord. Regizorul nu arată mai nimic din felul în care ”îți lucrează” victimele acest doctor în psihiatrie. Doar ni se sugerează că, în nebunia doctorului, victimele devin pradă, iar carnea lor...pe masa criminalului. Ea se transformă ”cu grație” în mâncăruri cu nume franțuzești din ”carne de vițel”, ”carne de porc” sau cârnați mai mult decât ”regali”.

Îl cheamă Hannibal și e canibal. Problema cea mare e că are un doctorat în psihiatrie și știe să manipuleze toți psihopații din film. Spun ”psihopați” pentru că nu cred că sunt două personaje întregi la cap în filmul ăsta. Știe să îi manipuleze în așa hal, încât le dă să mănânce ”carne de porc”. Îi invită la el acasă și gătește pentru ei. Iar toți au aceeași față: ”Ceva așa de bun n-am mâncat în viața mea”. La un moment dat e scârbos.

După un sezon din acest film, încă am dubii în privința felului cum operează ”pe teren” acest Hannibal. Câteodată îți alege prada aleatoriu, probabil pentru a mai mânca ceva proaspăt la cină, alteori omoară pe X și Y pentru că se interpune între el și scopurile sale.

E diabolic. Și situația se complică dacă mai adăugăm un profesor instabil mental, Will Graham (Hugh Dancy), care poate să se pună în pielea psihopaților și să le facă profilul, toate în avantajul celor de la FBI. Acest Graham are darul de a se distanța de ceea ce vede, de a observa dincolo de probe și de a se pune în pielea fiecărui criminal în parte, în funcție de crimele pe care le comite acesta din urmă. Plus că mai face și conexiuni între crime care nu au nicio legătură una cu alta. E un fel de psihopato-geniu care nu poate să facă rău nimănui și lucrează cu Biroul Federal de Investigații. Sărăcuțul prof e făcut praf de Hannibal.

Filmul e puțin horror din punctul meu de vedere. Am terminat sezonul unu doar pentru că eram curioasă cum or să sfârșească toți după ”primul val” de acțiune. Nu știu dacă o să îl încep pe al doilea, mai e până în decembrie, când a fost anunțată premiera. Cert e că toată acțiunea devine...copleșitoare. Te simți chiar tu încolțit de diabolicul doctor și vrei să țipi la toți că sunt manipulați, dar n-are cine să te audă.

În rest? Mult sânge, mulți alți criminali, multe alte victime.Cam prea multe, totuși.

Ce îmi place? Îmi place cât e de rafinat acet nebun. Îmi place că ascultă Chopin la masă și că poartă costume cu trei piese. Rar atâta eleganță.

Ziceți voi dacă are gusturi rele în materie de muzică: