Cum s-au cunoscut Anton și Tinca? La hora satului, evident! Din țărani vrânceni, ai mei grandpas au fost îndrăgostiți. Mult mai îndrăgostiți decât toate personajele din filme. Ei, însă, n-au avut parte de prea multă 'acțiune' lacrimogenă sau tragico-comică.
Întâlnirea și durata iubirii
Dragostea lor a ținut, cu siguranță, mai mult decât ar ține azi o viață de om. Dacă ar fi să fac un scurt calcul, aș lua anul...1940. Bunica avea 16 ani și bunicul, 18. Hora satului. Au făcut și poză! E sub forma de carte poștală. Dar reluându-mi ideea, 1940...dacă punem moartea bunicii (2008) ca sfârșit al dragostei pământești, ne dă...68 de ani. Dar bunicul, săracul, rămas singur, a iubit-o pe bunică-mea până a închis ochii (13.1.2013). Asta inseamnă 73 de ani de dragoste.
Oricum ar fi, am trăit cu ei în perioada lor 'de Aur' și am văzut cum se priveau și cum se vedea unul în ochii celuilalt ca la tinerețe, de parcă timpul nu trecuse peste nici unul dintre ei.
Simplitatea vieții de la țară
Da, bunicii își iubeau pământurile. Ziceți voi de Moromete ca fiind 'ultimul dintre țărani', eu am stat cu 'Moromete' în casă. Nu voiau sub nicio formă să le muncească pământurile și via altcineva decât familia.
Țin minte că bunicu' avea un 'locul de casă'', un teren în sat pe care putea să construiască o casă. Nu știu exact ce a vrut să facă din el, că și azi tot teren arabil e. Cert e că avea plăcerea să muncească acolo. Să pună porumb, să are via sau să culeagă mere. Teren mult aveam și în spatele casei, la noi în grădină , dar nu se mulțumea să facă treabă doar acolo. Și așa lua tataia bicicleta lui și, pensionar fiind și chiar 80 de ani având, se ducea să muncească.
Mamaia îi punea pachet și începea să facă mâncarea pentru prânz. Mereu gătea câte ceva pentru prânz, îi plăcea...Când eram mică, îmi plăcea atât de mut să o văd tocând ceapa și pregătind turte.
Gogoșile, deliciul suprem!
Cum să nu amintesc de gogoșile făcute de bunica? Erau atât de simple, dar atât de gustoase! Și zahărul parcă avea alt gust...că era de la bunica!
Îmi dădea o bucățică de cocă pe care puteam 'să o frământ'. Și dacă eram cuminte, mi-o și cocea.
Amintiri din copilărie, partea I s-a încheiat. Dacă vreți și partea a doua, dați un semn!
P.S. Poza atașată îl are în centru pe tataia Anton (18 ani), la stânga lui, sora sa, Georgica, iar la dreapta...mamaia Tinca (16 ani).
Da, foarte frumos scis si povestit (parca ai fi la jurnalistiaca). Viata traita alaturi de bunicii ne sunt cele mai frumoase amintiri din copilarie. Si daca ma uit mai bine la poza si ti-as face si tie una si te-as incadra in ani "40 nu as vedea nici o diferenta intre voi. Ai aceesi privire, aceesi gura si acelasi nas micut ca al bunici. Si da, vreau si partea a doua de ce nu, imi place cum scrii.
RăspundețiȘtergere