I love Billboard!

Întâi am vrut să scriu despre controversata Lady Gaga...apoi mi-am dat seama că ar fi mai bine să vorbesc despre un site tare drag mie. Este vorba desre www.billboard.com, sursa mea neîncetată de melodii. Nu o să stau să vi-l descriu, ar fi prea mult pentru mine, chiar şi pentru voi să încep cu "acest site are n secţiuni pe care le puteţi accesa; el este foarte popular pentru topurile pe care le are..". O să mă concentrez pe ceea ce mă interesează pe mine adesea: topul "Hot 100". 

Parcă te instigă numai când îi auzi numele: frige rău de tot! Şi asta pentru că reuneşte cele mai bune melodii din lume, vine mereu cu câte o piesă nou-nouţă şi are cele mai spectaculoase urcuşuri şi coborâşuri muzicale. N-aş putea să vă spun cât o să mai stea Gaga pe primul loc în topul ăsta, dar de vreo două săptămâni e no. 1. (Ce mi-au mai plăcut vremurile în care Bruno Mars avea două melodii în primii zece!!!)

În acest top au făcut mare vervă românii Edward Maya şi  Vika Jigulina (God, sigur sunt români? :)) ) cu "Stereo Love". Cea mai mare urcare a lor a fost până pe locul 16 în clasament. Momentan încă mai sunt în top după 24 de săptămâni(!), dar pe locul 42. Demn de precizat este că şi Inna a reuşit o performanţă considerabilă, când a fost no. 1 în Billboard Top Dance Airplay (e un top diferit de cel despre care vă vorbesc eu acum, dar tot de Billboard aparţine) cu .."Hot". 

Momentan îmi doresc să o văd pe Katy Perry urcând de pe 2 până pe 1 cu piesa " E.T.". Gaga nu m-a mişcat cu "Born This Way", nici prin videoclipul ăla: care deja devine subiect de lucru pentru cei care studiază din greu simbolurile , şi nici prin melodie: e ok să o aud în maşină, dar nu să o reascult. Sincer? In my opinion, "Bad Romance" rămâne The Best. Aveţi dreptul la opinie, eu mi-am spus-o pe-a mea!

Şi dacă tot vă ziceam de Katy Perry, ataşez melodia "E.T.".Enjoy!

Vreau să cumpăr...timp!

Astăzi am realizat pentru a miliarda oară că timpul se vâjâie, la propriu, pe lângă mine. Nu-l simt, nu-l văd, doar observ că trece cu o neruşinare fără limite! Păi, mă trezesc de dimineaţă (safe God că atunci când dorm nu am noţiunea timpului!), mă bâţâi de două ori în stânga şi-n drepata, ca apoi să constat că trebuie să-mi iau prânzul. Păi cum vine asta, măi nene (ar zice o colegă de facultate)? Nici măcar nu mi-am luat micul-dejun!!!! 

Stau şi mă întreb: păi dacă acum nu văd bine timpul, dar când o să mai am şi un serviciu (solicitant, ştiu bine, am fost avertizată), şi vreo mare familie, ce-o să mai fac? 

Atunci cu siguranţă o să-mi cumpăr timp! Problema care se pune este: "Unde se vinde?", că eu vreau să-mi procur de acum ( se aude că e tare scump). S-ar putea să găsesc niţel strecurat printre temele mele de seminar, printre orele pe care le petrec pe calculator... 

Dar eu vreau să-l cumpăr, nu să-l reciclez!!!

Azi vă propun o melodie dragă mie, despre prietenie, despre trecerea timpului şi fructificarea lui la maximum, despre amintiri şi rememorări... Weekend plăcut! 

Home...sweet home..

Încerc de cinci minute să încep bine această postare...

Să zicem aşa: cui nu i-ar fi dor de acasă, atunci când...nu e acasă? Cine nu s-ar gândi la patul, la pătura, la...la camera proprie dar în special la MAMA şi la TATA?! 

Cum să nu mă apuce dorul numai la gândul că doi oameni sunt aşa singuri, într-un alt colţ de ţară, fără "broasca lor ţestoasă"? Ce-i drept, primăvara e întotdeauna un prilej de melancolie, de rememorare a lucrurilor frumoase petrecute în viaţa mea! Toate au fost primăvara (poate o să am timp să vă povestesc despre ele), cu excepţia venirii mele pe lume (dânsa a "intervenit" vara). Aşa că mi-am luat rămas bun de la capitala noastră dragă (încep să ţin la Bucureşti, într-un fel sau altul), de la Corinelu' şi de la Mirunelu' and so on... şi mi-am cumpărat un bilet, Rapid, spre casă. 

Ah...acum mă bucur de cafeluţa de dimineaţă "à la mama", de o dimineaţă liniştită, relaxantă,departe de stresul bucureştean. Să mai aştepte, că eu mai am de stat la mine la ţară până luni.

Tre' să fug, mă aşteaptă Lucky (my lovely dog)!

Prea bătrână pentru epoca asta...

Am început să conştientizez totul odată cu "mutarea" mea la Bucureşti..Ştiţi: oraşul ăla extrem de aglomerat, plin de noxe, murdar, al nelipsiţilor câini vagabonzi.
După prima săptămână de facultate mă simţeam de-a dreptul extenuată. Deja ni se împărţiseră teme, deja aveam de citit pentru seminare, deja simţeam cum zboară timpul...
Ştiu foarte bine că de mult timp eu nu mai am noţiunea veridică a... timpului. Unde se duce, măi oameni buni? Trece pe lângă noi: acum e toamnă, îmi fac poze prin Cişmigiu, acum a venit primăvara după o iarnă plină de ninsoare...Şi suntem în plin martie! Mă credeţi sau nu, eu încă nu reuşesc să scriu data corect în colţul din dreapta sus a foii de curs; fără să vreau notez: 2010. Şi dacă stau bine să-mi amintesc, şi anul trecut am avut o astfel de problemă.Clar, ceva se întâmplă!
Acum mă simt precum oamenii din metrou: îmi văd de treaba mea într-un ritm ameţitor, mă învârt în cercul ăsta al grijilor şi problemelor cotidiene. Îmi forţez mintea pentru una sau alta şi nu reuşesc, de fapt, să mă bucur pe cât ar trebui de cei 20 de ani neîmpliniţi. D'aia mă simt ca o băbuţă, ca un om obosit care, atunci când ajunge acasă, nu vrea decât somnul lui dulce şi o cină compensatorie pentru celelalte mese luate în fugă.
Unde merg, spre ce mă îndrept, voi vedea...Ei şi uite cum timpul nu mai are răbdare cu noi, ca în romanul lui Preda.

Welcome...to me!

Astăzi am avut o revelaţie, mi-am zis: "Hai să-mi fac un blog"! 

La capitolul "motivează-ţi opţiunea" nu prea am un răspuns. Cert este că simt nevoia, câteodată, să scriu... E felul meu, ce-aş fi fără cuvinte? O să încep să vorbesc despre "prostioarele" cotidiene cu care se confruntă o proaspat ochelaristă, creaţă, cu un zâmbet de mâţă şi boboacă la Jurnalism pe deasupra! O să încerc să nu plictisesc prin stilul meu "monoton", dar pentru asta am nevoie de mult exerciţiu şi mulă răbdare din partea cititorilor mei internauţi.

Cam acestea fiind spuse, păşesc timid în acest cerc al bloggerilor, al neobosiţilor în ale postărilor, al ochelariştilor, al non-ochelariştilor...