Home...sweet home..

Încerc de cinci minute să încep bine această postare...

Să zicem aşa: cui nu i-ar fi dor de acasă, atunci când...nu e acasă? Cine nu s-ar gândi la patul, la pătura, la...la camera proprie dar în special la MAMA şi la TATA?! 

Cum să nu mă apuce dorul numai la gândul că doi oameni sunt aşa singuri, într-un alt colţ de ţară, fără "broasca lor ţestoasă"? Ce-i drept, primăvara e întotdeauna un prilej de melancolie, de rememorare a lucrurilor frumoase petrecute în viaţa mea! Toate au fost primăvara (poate o să am timp să vă povestesc despre ele), cu excepţia venirii mele pe lume (dânsa a "intervenit" vara). Aşa că mi-am luat rămas bun de la capitala noastră dragă (încep să ţin la Bucureşti, într-un fel sau altul), de la Corinelu' şi de la Mirunelu' and so on... şi mi-am cumpărat un bilet, Rapid, spre casă. 

Ah...acum mă bucur de cafeluţa de dimineaţă "à la mama", de o dimineaţă liniştită, relaxantă,departe de stresul bucureştean. Să mai aştepte, că eu mai am de stat la mine la ţară până luni.

Tre' să fug, mă aşteaptă Lucky (my lovely dog)!