Interviu cu tatăl meu- continuare...:D

Chiar ai fost la grădiniță?

T: Da, am fost la grădiniță. Învățam cântece, făceam 

cele mai frumoase figurine din plastilină. Aveam

talent la modelaj. Aveam 5 ani. La școală am fost 

luat în clasa I, la 7 ani. Mi-aduc foarte bine aminte

prima zi de școală, când am fost condus de mama, 

cu un ghiozdan cumpărat cu o lună înainte, pe care a

dat o grămadă de bani. Era din carton și m-a ținut 

până în clasa a IV-a. Deci eram foarte atent cu el și

așezam cu multă plăcere cărțile și penarul ca să nu îl 

stric. Era din carton dublu...

Tot la grădiniță eram când am primit primul cadou, 

de Moș Crăciun – un autobuz micuț, din tablă - iar 

fratele meu  - un camion. Ne-am certat foarte mult 

pentru că autobuzul meu era mai mare decât 

camionul lui și voia să mi-l ia continuu și n-am vrut 

să fac schimb...și de aici ne-am bătut. Bineînțeles că 

ne-a despărțit maică-mea...

Cam ce pedepse ”vă aplicau” părinții?

T: Ne luau de urechi, de păr și ne mai dădeau câte o 

palmă, așa... la funduleț. Noi am făcut o grămadă de

pozne. Eu eram ”băiatul bun” și fratele meu  - 

”băiatul rău”- pentru că el era mai zburdalnic și de la 

el începeau bătăile. Eu, ca să cer ajutor, începeam să 

plâng. Eram mai cuminte și mai firav. Ca să mă lase 

în pace, îi mai dădeam câte o palmă și fugeam, ca să 

nu mănânc bătaie. 

La grădiniță învățam poezii,

câteodată stăteam foarte greu, plecam până în ora 

12 și au fost și zile când nu mă mai duceam și eram

certat de părinți. Acest lucru a avut și urmări: până 

în clasa a IV-a nu am luat niciun premiu, decât

mențiune.  Deci nu îmi plăcea nici la grădiniță, nici 

la I-IV. 

La un moment dat în clasa a IV-a, când am

crezut că am învățat mai bine, m-am urcat pe scenă, 

singur, de capul meu, și am ”cerșit” un premiu

profesorului meu. Bineînțeles că taică-meu, fiind în 

Consiliul de Părinți, mi-a făcut semn discret să cobor

rapid. Când a văzut învățătorul meu, domnul 

Bulhac, că totuși insist cu permiul, mi-a dat un 

buchet de flori din vaza de pe masă, asta pentru că 

am fost ”băiat cuminte”. Toți frații au venit acasă cu 

permii.Eu n-am îndrăznit să dau pe acasă și am fugit 

în spatele grădinii, și am stat acolo până când au 

insistat să intru în casă. Ăsta a fost un mare impuls 

pentru mine, pentru că din clasa a V-a și până într-a 

VIII-a am luat numai premiul I, singur, detașat. Asta 

m-a ambiționat foarte mult...Studiam singur, mai 

ceream ajutor în pauză profesorilor, mă duceam la 

”consultații”, pentru că începuse perioada când se 

făceau ”consultații” la noi. Veneau profesorii în mod 

special pentru noi, după-amiaza când nu înțelegeam 

ceva. Erau neplătiți, dar totuși veneau. Veneau la 

georgafie, matematică ...se dădea mare importanță 

acestui lucru și se punea accent pe învățat.