Uite-aşa trec anii, aşa de repede că nici nu îmi dau seama că m-am făcut mare. Că nu mai sunt fata mamei. Că toate grijile, stresul devin o obişnuinţă, viaţă cotidiană.
Îmi aduc aminte cu nostalgie ziua de 'ieri', când mă uitam la ceas şi aşteptam cu nerăbdare să vină mama de la grădiniţă (ea e educatoare). Dar câteodată mai întârzia din varii motive...şi atunci era vai de casa mea! Urlam cât mă ţineau rărunchii şi nu mă putea linişti nici bunicul, nici bunica...însă aveam pe cineva lângă care mă simţeam mereu în siguranţă, era sora mea, Adina! Mă liniştea, mă lua în braţe chiar şi când avea de învăţat pentru teste, mâncam cu ea înainte să plece la şcoală, îi cotrobăiam prin noptieră, prin sertare...că toate erau aşa colorate şi frumoase!!...
Biata de ea mereu avea răbdare cu mine. Deh, e mai mai mare cu nouă ani ca mine. Îi povestea mama că îi plăcea să mă înfeşe când aveam doar câteva luni şi o rupea inima când îi ziceam : 'Ia-mă în braţe!'. Mă enervam teribil când mă bătea la jocurile de cărţi şi o zgâriam ca o răzgâiată ce eram. Dar ne linişteau ai noştri mereu. Mereu a fost atentă cu mine. Chiar şi când mă făcusem niţel mai mare, când venea de la liceu în weekend, îmi aducea câte o cărticiă de la Disney. Păstrez colecţia aia cu sfinţenie!
Mi-e dor de nopţile de vară în care inventa poveşti, în care vorbeam de striga mama după noi: 'Fetelor, culcarea!'. Am copilărit cu Backstreet Boys, cu 3 Sud Est, cu acele casete pe care le aşteptam cu anii să se deruleze, cu muzica de la radio...
Mi-a părut rău când a plecat la facultate şi i-am simţit mereu lipsa. De câţiva ani e căsătorită, aşa că nici prea des nu ne mai vedem. Dar măcar ştiu că e fericită, că e iubită..şi cred că şi ea ştie că are o soră mai mică ce o va iubi mereu, necondiţionat, care o să o aştepte mereu cu braţele deschise...
La mulţi ani, sora mea! Nu-mi vine să cred că a trecut atâta timp...nu-mi vine să cred că ai 29 de ani!
Să fii fericită!
ce frumooos! sa-ti traiasca sora, Iulia Visan! :D te pup!
RăspundețiȘtergere