Interviu cu tatăl meu...

” Tatăl meu dorea să devin preot, el cânta foarte bine, avea voce, dar 

eu eram mai timid și nu aveam voce ca a lui. Cu toate astea făceam 

repetiții seara, când eram mic, și în casă era o distracție, un

deliciu pentru frații mei care ascultau din cealaltă cameră și se 

tăvăleau de râs, la auzul mormăielilor mele. Lucru pentru care am 

aruncat cartea de rugăciuni pe care mi-o dăduse preotul din sat și n-

am mai acceptat să mă fac preot. Asta se întâmpla în clasa a VI-a sau 

a VII-a. Părinții nu m-au obligat să mă preoțesc, dar a trebuit să îmi 

aleg singur domeniul.

După cum spuneam, am fost la Buzău, am picat proba medicală.

Acolo se ținea și examenul pentru CFR,pentru a deveni mecanic de 

locomotivă. ”

Asta e o frântură din cele 27 de pagini de interviu de istorie orală. O 

să mai postez câteva dintre peripețiile tatălui  când era mai 

mic...poate chiar si din armată, o să râdeți cu lacrimi! Stați aproape!

;))