Poşta Română şi poziţionarea-i 'strategică'

Pentru că azi am net, o să celebrez prin două postări pe blog. Pe prima am pus-o de dimineaţă...urmează a doua!
Dacă nu ştiaţi, toată săptămâna trecută nu am avut net, asta pentru că acea cartelă din interiorul stick-ului de la Cosmote se demagnetizase. A trebuit să ajungă nenorocirea de stick în Vrancea şi să se şi întoarcă...prin poştă!!!
Avizul a venit vineri....Fericire mare pe capul meu: " Luni mă duc să-mi iau coletul de la poştăă....Uhuuu!!". Azi m-am trezit de dimineaţă cu un singur gând : " O SĂ AM NET! În sfârşit!".
M-am îmbrăcat lejer şi am luat-o la pas, prin Bucureşti. Trebuia să ajung la Oficiul Poştal nr. 79. Corina s-a uitat pe net în prealabil şi mi-a dat adresa plus explicaţii suplimentare: "Dear, e pe Splaiul Independenţei, nr. 290, vizavi de Universitatea de Sport..E undeva la mijlocul drumului între Eroilor şi Grozăveşti". Am stat puţin în loc pentru că adresa CORESPUNDEA cu cea de la mine de la cămin, dar mi-am zic că n-are rost să-mi fac griji, pentru că am primit indicaţii precise...
So, am început să merg în pas lejer de-a lungul Dâmboviţei, erau unii care veniseră să pescuiască, alţii se îndreptau grăbiţi spre facultate, maşinile aveau pe puţin 70 de km la oră, dar NU din vina şoferilor grăbiţi, ci a...extratereştrilor.
În fine, dau de Universtatea cu pricina şi caut...şi caut poşta aia nenorocită...Am dat la ture...de m-am plictisit eu de peisajul urban grăbit şi mizerabil ce se desfăşura înaintea mea, aşa că am zis să atac. Am început să întreb pe unde e poşta...Mi se răspundea sec "Pe aici, mai întrebaţi...". Am sunat-o iar pe Corina, am şi trezit-o, săraca! Asta numai pentru că mă gândeam că poate să-mi mai dea vreun pont, ceva! Nimic...
În fine, am găsit o tanti care mi-a dat indicaţiile bune, am reuşit să ajung la ...poştă. Intru eu frumos, dau avizul şi aud din partea cealaltă a ghişeului :"Dar nu suntem Oficiul nr, 79, ăsta e în Regie.".
Să înnebunesc de faţă cu toată instituţia, să urlu de nervi! După ce am cautat atât, să mi se spună că nu am ajuns unde trebuie...Tot eu m-am calmat singură: "Nu-i nimic, rezolv eu, azi, problema!".
Mi s-a dat un număr de telefon, ca de la poştă la poştă, şi aşa, am plecat frumuşel spre Regia mea dragă.
Aici am zis sa sun la numărul recomandat mai întâi, ca să fiu sigură că ajung unde trebuie...
Dau primul telefon, îl dau şi pe al doilea...nimic.
Mai încerc a treia oară:
"Bună dimineaţa!Cu ce vă putem ajuta?"
"Ştiţi, am un colet de ridicat de la d-voastră şi nu ştiu exact unde este Oficiul Poştal..."
"Ăăăă...Noi suntem o firmă, nu poşta."
"Ah, mă scuzaţi!"
NERVI?!!Puţin spus...N-am înjurat în viaţa mea ca azi-dimineaţă!
Ei, nu-i nimic...Dau eu vreo două ture campusului şi întreb vreo două studente. Una dintre ele mi-a explicat că e la parterul căminului P11, lângă Texas!
Câtă fericire pe capul meu, chiar dacă nu ştiam exact unde e acest P11, măcar aveam o certitudine! Cineva ştia unde e afurisita aia de poştă!
Am ajuns la vestitul Texas. Mă uit în stânga, în dreapta.Văd scirs P12!!! Uuu..deja cred că sunt în Rai...Apoi dau de P13-P14. Şi P11? Unde e P11???!!!!
La marginea disperării complete, îl sun pe Alex, prieten bun, îl trezesc din somn şi când să-l întreb:
"Unde mama naibii e poşta aia nenoro....ci...tă", văd mare scriind 'Poşta Română'. Nişte gratii de fier de pe vremea lu' Pazvante-Chioru, o uşă hârbuită, mare şi grea, nişte ghişee...vai de capul lor, toate m-au întâmpinat pentru a-mi ridica acel colet.
Dar chiar nu conta, important era că, după două ore de bâjbâit prin jungla oraşului, am dat de "viza mea spre net".


Concluzie: da, a fost dureros pentru sistemu' meu nervos!

P.S.: Dear, îţi mulţumesc mult pentru indicaţii!
P.S:S: Corina, Alex, îmi pare rău că v-am trezit!