Oamenii

Când zici "oameni" te gândeşti la atâtea lucruri...îţi aduci aminte cât de neom a fost cutare sau cutare cu tine, cât te-au făcut unii să suferi...te gândeşti mai mult la lucruri rele decât la cele bune (ultimele sunt puţine, de la oameni puţini, date cu raţia...până la urmă dau şi ei cât pot, e de înţeles, suntem limitaţi în toate).

Oamenii sunt egoişti. Asta am observat. Am văzut de atâtea şi de atâtea ori, am simţit pe propria piele furia egoismului izbucnind, însă cu măsură. Cu toţii se gândesc la binele propriu mai mult decât la orice altceva.

Oamenii sunt nesimţiţi. Ce mi-aş dori? Să fiu nesimţită, pentru că trăim într-o lume de nesimţiţi. Excepţii? Sunt, săracele...Dar cum să se adapteze aceste excepţii când primesc atâtea lovituri din partea "majorităţii"?

Oamenii sunt necinstiţi. Dacă tot se spune că "Scopul scuză mijloacele", cu toţii fac orice pentru a-şi atinge scopurile.

Oamenii sunt ciudaţi rău. Cu totul.

Cum mai sunt oamenii? Ah..dar oamenii sunt în mii de feluri!

Şi-i acceptăm aşa cum sunt, pentru că trăim într-o lume a dependenţei interumane, chiar dacă se zice din ce în ce  mai mult că individualismul a crescut simţitor. 

Gazda mea avea o vorbă: "Iulia, tu eşti o fată finuţă. " Degeaba sunt "finuţă" dacă unii profită de pe urma lucrului ăstuia. Şi aici iarăşi mă întreb "De ce sunt aşa?De ce nu pot să înjur şi să trec peste toate??!" Ar fi prea simplu, iar eu trag tare pentru orice. Asta pentru că norocul nu m-a cunoscut încă şi nu pare dispus să mă  întâlnească.

Între timp se mai găseşte câte un om dintr-ăsta de l-am descris mai sus să-mi facă viaţa "imposibilă".
Dar ghionturi primeşti mereu în viaţă, depinde cum şi cât de repede te ridici.
Măcar atât am învăţat: că mă ridic repede, uit tot, trec mai departe, şi asta pentru că sunt o fată "finuţă" şi nu înjur decât în situaţii excepţionale (Poşta Română....)


P.S: Repetările obsesive îmi accentuează ideile.
P.S.S: Feelin' much, much better!