"Gura lumii" poate fi acidă uneori şi poate ustura rău.
Ar trebui să învăţăm să trăim într-o indiferenţă cruntă, pentru că doar aşa se poate supravieţui în ziua de azi. Şi nu e doar o constatare de moment, din cauza cine ştie cui, sunt conştientă de asta de mult timp.
Dar, chiar şi aşa, nu putem trăi astfel, am deveni nişte roboţi...
Generalizând niţel, se mai ştie că relaţiile dintre oameni se creează pentru că există un interes la mijloc. L-am văzut pe unu' pe stradă, a început să-mi placă de el, vreau să îl cunosc; am nevoie de umărul pe care să plâng atunci când mă cert cu ai mei...etc...etc...etc. Bine, poate nu dau cele mai bune exemple, dar pot lăsa de gândit şi astfel de situaţii.
Cu toate astea, nu ne place să credem că suntem folosiţi, ci ne place să ne minţim: "Aaaa....îmi eşti un adevărat prieten. Pentru tine aş face orice. ". De fapt, treaba e simplă: tu îi zici ceea ce el vrea să audă, pentru că tocmai ţi-a făcut nu ştiu ce favor. Deci îi mai şi eşti dator, d'aia o să te revanşezi când o să ai ocazia, într-un viitor...
Am dileme când vine vorba de câte unii, pentru că nu ştiu ce vor de la mine, poate mă fac să mai şi înţeleg greşit anumite lucruri, apoi mă mai şi judecă...greşit! Cred că am încercat mereu să fiu destul de diplomată, să împac toate "necuvântătoarele", să ies cât mai puţin şifonată din situaţii-limită... Şi mi-a mai plăcut ceva: să vorbesc mult! Da, poate sună aiurea, dar (prietenele mele ştiu ce zic) eu nu pot să nu vorbesc mult, nu pot să nu zic ceea ce mă enervează şi aştept ca şi celălalt să îmi răspundă cu sinceritate şi cu multă vorbăraie...
O fi prea mult pentru unii să vorbească deschis...Cine ştie?! Dar eu le-am dat ocazia să dea din papagal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu